- . ■ ↔ Niciodată n-a ştiut ce înseamnă magia adevărată până într-o zi, când i s-a arătat din întâmplare, ca o şansă pe care o ai odată în viaţă, una mică şi aparent neînsemnată, dar foarte, foare importantă. N-a ştiut că urma să o schimbe, să-i schimbe viaţa şi pe cei din jurul ei. Dar s-a întâmplat. S-a întâmplat atât de târziu, şi totuşi, atât de repede. După treisprezece ani în care n-a ştiut ce era lumina fericirii şi energia divină. Treisprezece ani petrecuţi în întunericul ignoranţei şi-al condamnării unui singur Zeu, fără o Zeiţă egală. Doar falsitate, neîncredere şi minciună. Atâta ignoranţă şi... prostie, de altfel. Dar acea mică scânteie de cunoaştere, viaţă şi divinitate adevărată i s-a arătat, într-o zi ca oricare alta, plictisitoare, fără substanţă, dar care s-a transformat într-o eternitate de vieţi şi speranţe, fericire şi perfecţiune. Un simplu cuvânt zărit la capătul străzii, luat în râs de ignoranţi, dar slăvit din cele mai vechi timpuri de preotesele Afroditei, schimbă o viaţă întreagă. Atât de greu de crezut, atât de fantastit, dar atât de real... Simpla scânteie de Lumină Adevărată, a schimbat o viaţă, un suflet. L-a transformat, l-a perfecţionat, l-a făcut să iubească ceea ce niciodată nu credea că poate iubi. L-a făcut magic. Transformarea a fost făcută pe calea magiei şi a eternităţii. La început, frica şi sentimentul de păcat nu i-au dat pace. Doctrina prostiei care i-a spălat creierul atâta timp, rămase acolo. Ce-i drept, într-o măsură mică, dar rămase şi-i împiedică transformarea. Însă, nu s-a lăsat, sufletul ei n-a permis ca minciuna şi înşelătoria s-o întunece din nou. Şi-a învins. A învins ignoranţa, prostia, minciuna şi normalul. S-a transformat, a evoluat. Drept răsplată, a căpătat puteri de neimaginat care puteau distruge orice doar dorindu-ţi. Dar ştia regula, codul după care trebuia să trăiască şi să crească, să implinească voia celor care au readus-o pe adevărata cale, pe adevărata ei cale. N-au acceptat-o şi n-o s-o accepte niciodată ignoranţii, dar nu-i păsa. Ea devenise ceea ce eram meniţi toţi să devenim. Devenise magică. Slăvea natura şi tot ce era viu, le folosea, dar niciodată fară a plăti, le iubea şi le ocrotea ca semn al recunoştinţei ei. Nu folosea energia să facă rău, doar să se schimbe, să-şi croiască o viaţă mai bună, în singurătate, în pace şi iubire. Nu avea nevoie de nimeni, se avea pe sine şi cunoaşterea. Ele o făceau mai bună şi perfectă. Îşi urmase pasiunile şi primise mai mult decât ceea ce avea nevoie şi avea o viaţă bună, nu perfectă, dar nici departe. Indiferent câtă bogăţie materială avea, nu uita niciodată să slujească pe Mama şi Tatăl ei care o impliniseră, pentru că era o vrăjitoare. Şi acea vrăjitoare eram eu.
¤ Recomandări ;
www.youtube.com/watch?v=K4kPf5Vbg3Q_____________________________________
۞ - . Album creat pe data de: 20. 08. 2013.
۞ - . Poze editate original.
۞ - . #
qxInspiirattionDream.sunphoto.ro۞ - . Copyright © 2013 qxInspiirattionDream
